În ultimul an am stat de vorbă cu zeci de lideri, echipe și organizații aflate în diferite etape ale transformării digitale. Unele aflate la început, altele în mijlocul schimbării, iar câteva cu proiecte deja implementate și în curs de optimizare. Deși contextul fiecăreia era diferit, punctul de pornire era aproape identic: „Avem nevoie de AI ca să devenim mai eficienți.”
Este firesc să ne îndreptăm atenția către tehnologie atunci când presiunea pe rezultate crește. AI promite automatizare, reducerea costurilor și viteză în execuție. Totuși, după câteva discuții, ajungem de multe ori la aceeași concluzie: nu AI este bariera, ci felul în care lucrăm astăzi.
Multe procese au fost create pentru o realitate care nu mai seamănă cu prezentul, iar uneori nici nu mai vorbim despre procese clare, ci despre obiceiuri, improvizație, moșteniri și acel binecunoscut „așa facem pentru că așa am prins”, care se menține în timp fără să mai fie pus sub semnul întrebării. Pe lângă acestea, există reflexe operaționale cultivate în perioade diferite, obiceiuri atât de adânc înrădăcinate încât au ajuns să fie percepute ca naturale, și o cultură care încă protejează ceea ce este cunoscut, chiar și atunci când nu mai aduce valoare.
Adaptabilitatea nu mai este un avantaj, este fundația
Discutăm adesea despre nevoia de a învăța ceva nou, însă provocarea reală este, de multe ori, opusul. Este vorba despre capacitatea de a renunța la ceea ce nu ne mai servește. Să acceptăm că stilul de management care ne-a ajutat să creștem acum zece ani poate încetini ritmul organizației de astăzi; că procesele gândite într-o perioadă în care piața era diferită nu mai pot susține deciziile rapide de acum; și că siguranța psihologică nu este doar o „idee modernă”, ci un element esențial atunci când vorbim despre inovație, asumare și experimentare.
În același timp, este important să înțelegem că tehnologia nu repară ceea ce nu este clar definit. AI ne poate ajuta să lucrăm mai repede, însă sensul și claritatea procesului tot noi trebuie să le stabilim, iar dacă informația circulă greu, digitalizarea doar va face acest lucru mai vizibil, nu îl va corecta în locul nostru.
De ce unele echipe accelerează, iar altele simt că stau pe loc
Există câteva elemente care apar constant în organizațiile care reușesc să valorifice tehnologia și în cele care se blochează în procesul de adoptare.
În primul rând, adaptabilitatea individuală este importantă, dar insuficientă. Poți învăța, testa și propune, însă dacă sistemul transmite mesajul „la noi nu se face așa”, inițiativa se oprește.
Leadershipul setează ritmul adoptării. În contextul schimbării, nu funcționează „faceți voi”, ci „explorăm împreună”, cu lideri prezenți în proces și disponibili să învețe la rândul lor.
Digitalizarea nu înseamnă să mutăm aceiași pași într-o aplicație. Dacă un proces este greoi pe hârtie, va fi greoi și online. Tehnologia aduce valoare atunci când simplificăm fluxul, clarificăm responsabilitățile și eliminăm pașii care nu mai sunt necesari.
Cultura poate fi cel mai puternic accelerator sau cea mai invizibilă frână. O strategie bine scrisă, într-o cultură rigidă, rămâne doar un document.
AI nu înlocuiește oameni, ci schimbă modul în care munca este realizată, uneori rapid, alteori gradual, dar aproape întotdeauna cu impact asupra rolurilor și obiceiurilor.
Oamenii nu rezistă schimbării, rezistă schimbării fără sens
Rezistența apare mai ales atunci când schimbarea:
- aduce pași în plus,
- se simte impusă,
- nu are o explicație clară,
- sau promisiunea nu se regăsește în realitate.
Atunci când un instrument elimină etape, reduce timpi, clarifică responsabilități și rezolvă o problemă concretă, adopția se întâmplă natural. Nu are nevoie de presiune. Valoarea reală rămâne cel mai bun argument.
Înainte să automatizăm, întrebăm
De multe ori apare reflexul:
cifrele nu arată bine → automatizare → tăieri → presiune → frică.
Este adevărat că frica poate genera rezultate rapide, însă are costuri mari: încrederea scade, inițiativa se reduce, iar oamenii buni aleg stabilitatea în altă parte.
O transformare sănătoasă începe diferit:
- Analizăm unde se pierde valoare
- Eliminăm risipa, nu oamenii
- Reorganizăm pe baza datelor, nu pe baza reflexelor
- Căutăm oportunități de creștere, nu doar de reducere
- Pregătim oamenii, pentru ca ei să devină mai buni, nu mai temători
Uneori soluția este instruirea. Alteori, alinierea sau clarificarea proceselor. Pot fi situații în care automatizarea este răspunsul potrivit și, doar după ce toate alternativele au fost explorate, restructurarea devine o opțiune. Însă modul în care alegem să o facem definește încrederea de după.
Transformarea nu începe cu AI sau ERP
Nu începe cu software.
Nu începe cu presiune.
Și cu siguranță nu începe cu frica.
Începe cu o întrebare limpede și poate inconfortabilă:
Suntem pregătiți să schimbăm modul în care lucrăm —
sau doar vrem instrumente noi pentru obiceiurile vechi?
Pentru că, în final:
Tehnologia accelerează.
Procesele ghidează.
Iar cultura decide.
