NATO a anunțat cea mai mare cohortă din istoria Acceleratorului de Inovare pentru Apărare DIANA: 150 de companii din 24 de state aliate vor lucra, din 2026, la zece provocări critice de apărare și securitate, de la infrastructură critică și logistică la operațiuni maritime, spațiale sau în medii extreme. În această listă impresionantă, România este reprezentată de o singură organizație – INCAS, institutul național aerospațial, selectat cu un proiect dedicat matrițelor eficiente energetic pentru structuri compozite de UAV-uri.
Ascultă aici podcast-ul DIGITALIO in the NEWS pe acest subiect:
Ce este DIANA și de ce contează
Defence Innovation Accelerator for the North Atlantic (DIANA) este structura NATO creată pentru a conecta startup-uri și institute de cercetare cu nevoile de apărare ale Alianței, folosind tehnologii cu dublă utilizare – civilă și militară. Programul rulează competiții tematice („challenges”) și oferă granturi nedilutive, mentorat și acces la rețeaua de testare NATO, pentru a accelera trecerea de la laborator la utilizare operațională.
Bugetul DIANA este estimat la circa 50 de milioane de euro anual, costurile fiind susținute de statele membre NATO, iar companiile selectate pot primi finanțări de ordinul sutelor de mii de euro, în funcție de faza programului. Cohorta 2026, din care face parte și INCAS, este construită în jurul a zece teme – de la energie și comunicații avansate la autonomie, infrastructură critică, reziliență umană, operațiuni maritime, spațiale sau în medii contestate electromagnetic.
Cohorta DIANA 2026 și locul României
Lista oficială DIANA pentru cohorta 2026 include 150 de companii și institute din 24 de țări NATO, distribuite pe cele zece arii tematice. În secțiunea „Critical Infrastructure & Logistics” apare singura organizație din România: INCAS – Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli”.
Deși România a fost, în 2024, printre cele mai active țări aplicante în DIANA, cu 88 de propuneri de soluții – un salt spectaculos față de doar 8 aplicații în 2023 – în cohorta 2026 doar INCAS reușește să treacă de filtrul final. Contrastul între apetitul de aplicare și numărul redus de selecții ridică întrebări despre maturitatea ecosistemului local de dual-use defence tech și despre capacitatea startup-urilor românești de a răspunde la standardele dure ale NATO.
Cine este INCAS, singurul „loc” românesc
INCAS este principala unitate de cercetare în științe aerospațiale din România, cu o tradiție de peste 70 de ani în inginerie aerospațială, fizica curgerii și aerodinamică aplicată. Institutul are rol de lider în proiecte aeronautice civile și militare, de la dezvoltarea de structuri de aeronave la sisteme UAV și tehnologii de materiale avansate, fiind integrat deja în programe europene precum cele derivate din viziunea FlightPath 2050 și Horizon Europe.
În ultimii ani, INCAS a investit în infrastructură unică de testare – tuneluri aerodinamice, laboratoare pentru materiale compozite și linii de fabricație aditivă – și a dezvoltat atât platforme UAV, cât și proiecte în zona de protecție balistică și structuri avansate. Experiența acumulată în sisteme aeriene fără pilot, simulări numerice complexe și prelucrarea compozitelor poziționează institutul ca un actor natural pentru provocările NATO legate de infrastructură și logistică aeronautică.
Conform descrierii din pagina DIANA, INCAS este încadrat la categoria „Critical Infrastructure & Logistics” cu o soluție de matrițe „out-of-autoclave”, eficiente energetic, pentru structuri compozite de UAV. Tehnologia vizează realizarea de matrițe și procese de fabricație care reduc consumul de energie față de autoclavele clasice, menținând sau îmbunătățind performanțele structurale ale componentelor aeronautice.
Această abordare poate scădea costurile și timpul de producție pentru structuri din materiale compozite, făcând posibile serii mai flexibile de UAV-uri militare sau dual-use, produse mai aproape de punctul de utilizare. În același timp, soluția are potențial de aplicare și în industria civilă – de la aviație regională la drone comerciale – ceea ce o aliniază perfect filozofiei DIANA de a susține tehnologii cu dublă utilizare.
Beneficiile concrete ale participării în DIANA
Începând din ianuarie 2026, organizațiile selectate, inclusiv INCAS, vor primi finanțare contractuală și acces la rețeaua DIANA de 16 acceleratoare și peste 200 de centre de testare din cele 32 de state membre NATO. Acest lucru înseamnă nu doar resurse financiare, ci și acces direct la utilizatori militari finali, mentori internaționali și investitori specializați în deeptech și defence tech.
În mod concret, proiectul INCAS poate fi testat și validat în scenarii apropiate de utilizarea reală, în infrastructuri NATO, ceea ce crește șansele ca tehnologia să fie integrată ulterior în programe de achiziții sau în proiecte multinaționale. Participarea la DIANA consolidează, totodată, profilul institutului ca partener de referință în consorții europene și transatlantice, într-un context în care securitatea și tehnologiile dual-use devin priorități strategice.
România între ambiție și realitate
Faptul că România a ajuns în topul țărilor aplicante la DIANA, dar trimite doar o singură organizație în cohorta 2026, arată un decalaj între potențial și capacitatea de livrare. Multe startup-uri locale sunt încă la început în zona de defence tech: lipsa de capital specializat, accesul limitat la infrastructură de testare și dificultatea de a lucra cu cerințe militare stricte reduc competitivitatea în fața actorilor din ecosisteme mai mature.
În același timp, selecția INCAS confirmă că România are expertiză tehnică de vârf și instituții capabile să joace în liga mare a inovației în apărare, dacă sunt conectate la rețelele potrivite. Întrebarea strategică devine cum poate fi replicat acest succes în zona de startup-uri și IMM-uri, astfel încât în cohortele următoare să nu mai vorbim despre „singura companie românească”, ci despre un grup consistent de actori locali.
Ce urmează pentru DIANA și pentru România
DIANA se află încă în fază de expansiune și își rafinează permanent mecanismele de selecție, finanțare și lucru cu companiile, cu obiectivul de a deveni cel mai mare accelerator de tehnologii dual-use din lume. Pe măsură ce programul devine complet operațional, competiția pentru locurile în cohortele viitoare va crește, iar standardele tehnice și de execuție vor deveni și mai exigente.
Pentru România, experiența INCAS în cohorta 2026 poate funcționa ca un „cap de pod”: transfer de know-how către ecosistemul local, deschidere de parteneriate cu acceleratoare și test beds NATO și, ideal, apariția unor consorții românești mai puternice la următoarele apeluri DIANA. Dacă această oportunitate va fi valorificată sau dacă România va rămâne reprezentată „cu o singură companie” în programele-cheie NATO va depinde, în următorii ani, de modul în care statul, universitățile, institutele și mediul privat reușesc să construiască împreună un adevărat ecosistem de defence & dual-use innovation.
