Un astrofizician de renume avertizează că sateliții Starlink, lansați de compania lui Elon Musk, care revin zilnic în atmosferă, pot provoca daune grave stratului de ozon al Pământului.
Jonathon McDowell, fost cercetător timp de 37 de ani la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică, susține că în prezent unul sau doi sateliți Starlink se dezintegrează zilnic, iar fenomenul s-ar putea intensifica odată cu lansarea altor mii de sateliți în anii următori.
Deteriorarea stratului de ozon din stratosferă ar permite pătrunderea unei cantități mai mari de radiații ultraviolete nocive, ceea ce ar crește riscul de cancer de piele, cataractă și alte afecțiuni oculare.
Potrivit lui McDowell, în jurul Pământului orbitează deja peste 25.000 de fragmente de deșeuri spațiale (sateliți scoși din uz, resturi de rachete și fragmente rezultate din coliziuni).
Aproximativ 8.000 dintre acestea aparțin SpaceX, companie care continuă să lanseze noi sateliți (peste 2.000 doar în 2025), potrivit datelor publicate de Spaceflight Now.
Administrația Federală a Aviației din SUA (FAA) avertiza încă din 2023 că sateliții Starlink ar putea provoca răni grave sau chiar decese până în 2035, din cauza prăbușirilor necontrolate.
Conform estimărilor FAA, până la 28.000 de fragmente periculoase ar putea supraviețui reintrării în atmosferă.
Elon Musk a respins concluziile, catalogându-le drept „absurde și nefondate”, iar SpaceX a susținut că sateliții săi sunt proiectați să se dezintegreze complet la reintrare.
Totuși, compania a admis în februarie că unele modele mai vechi nu se distrug integral.
McDowell avertizează că, pe măsură ce constelația Starlink crește, iar durata de viață a sateliților (de 5–7 ani) se scurtează, numărul reintrărilor zilnice în atmosferă ar putea ajunge la cinci.
El a menționat și pericolul „sindromului Kessler”, o reacție în lanț de coliziuni între obiecte spațiale care ar putea genera cantități uriașe de deșeuri orbitale, făcând anumite regiuni ale spațiului inutilizabile.
„Dacă doar 1% dintre sateliții Starlink, adică aproximativ 300 dintr-un total de 30.000, devin nefuncționali, s-ar putea declanșa sindromul Kessler”, a spus el.
Tot mai mulți cercetători avertizează, de asemenea, că dezintegrarea sateliților eliberează vapori metalici care ajung în stratosferă, formând particule de aerosoli care pot deteriora stratul de ozon.
Un studiu condus de Daniel Murphy, chimist atmosferic la NOAA, arată că 10% dintre aceste particule conțin metale precum aluminiu, litiu și cupru, provenite din sateliții arși.
Cercetarea sugerează că, dacă ritmul actual de lansări continuă, până la jumătate dintre particulele de acid sulfuric din stratosferă ar putea include metale provenite din dezintegrările orbitale, generând reacții chimice ce accelerează distrugerea ozonului.
„Sunt indicii clare că situația se agravează deja, dar nu știm cât de rău stau lucrurile și tocmai asta e partea cea mai înfricoșătoare”, a concluzionat McDowell.
