Wi-Fi-ul din trenurile europene nu merge bine, în principal din cauza vitezei mari cu care circulă trenurile. La 200 km/h, semnalul este instabil pentru că dispozitivele trebuie să se reconecteze foarte des la alte antene de rețea mobilă, uneori la fiecare 45–60 de secunde.
Acest lucru creează probleme tehnice, cum ar fi efectul Doppler, care modifică frecvența semnalului și face dificilă menținerea unei conexiuni stabile.
Deși companiile feroviare promovează internetul la bord ca pe un beneficiu, în realitate, calitatea conexiunii este slabă și frustrantă pentru majoritatea pasagerilor.
Unele trenuri, cum sunt cele ale SNCF din Franța, îi avertizează direct pe călători că din cauza lipsei de acoperire și a vitezei mari, Wi-Fi-ul nu va funcționa ca acasă.
Mai mult, sfătuiesc oamenii să evite vizionarea de videoclipuri online, pentru a nu suprasolicita rețeaua.
Problemele nu vin doar din viteză. Multe vagoane sunt construite cu geamuri care blochează semnalul, precum sticla tratată cu peliculă metalică sau cu emisivitate scăzută, care împiedică propagarea undelor radio.
Practic, vagonul devine un fel de cușcă Faraday, care blochează semnalele wireless, așa cum se întâmplă când pierzi semnalul în lift.
Pe scurt, internetul din trenuri suferă din cauza vitezei mari, a designului vagoanelor și a lipsei unei acoperiri mobile continue, inclusiv 5G.
