Eutelsat, compania franceză de comunicații prin satelit, este adesea prezentată drept alternativa europeană la Starlink, serviciul de internet prin satelit deținut de Elon Musk. Săptămâna trecută, Eutelsat a primit o investiție de peste 1 miliard de euro, condusă de statul francez, care a devenit astfel cel mai mare acționar al companiei, cu o participație de aproximativ 30%.
Această mișcare arată că Franța consideră Eutelsat un activ strategic în eforturile Uniunii Europene de a-și consolida suveranitatea tehnologică. Cu toate acestea, analiștii sunt sceptici în privința capacității Eutelsat de a deveni o alternativă viabilă la Starlink în Europa.
O cursă dificilă pentru Europa
De ani buni, Eutelsat încearcă să creeze o alternativă europeană la Starlink. În 2023, compania s-a unit cu britanicii de la OneWeb, în încercarea de a consolida industria comunicațiilor prin satelit din regiune.
Totuși, decalajul față de Starlink rămâne uriaș: în timp ce OneWeb operează aproximativ 650 de sateliți în orbită joasă (LEO), constelația Starlink depășește 7.600 de sateliți.
Capacitățile Europei de lansare sunt, de asemenea, limitate în comparație cu SUA, iar continentul se bazează încă pe lansările furnizate de SpaceX.
Capitalizarea bursieră a Eutelsat este de 1,6 miliarde de euro, în timp ce valoarea estimată a SpaceX (compania-mamă a Starlink) era de aproximativ 350 miliarde de dolari în 2023.
Nevoie de investiții uriașe
Pentru a concura cu Starlink, Eutelsat ar avea nevoie de investiții semnificative în sateliți LEO. Mulți dintre sateliții OneWeb se apropie deja de finalul duratei de viață și vor trebui înlocuiți înainte ca rețeaua să poată fi extinsă, spun experții.
Luke Kehoe, analist la Ookla, subliniază că Franța tratează Eutelsat tot mai puțin ca o companie comercială de telecomunicații și tot mai mult ca un furnizor de infrastructură critică, cu rol strategic în cadrul UE.
Totuși, el avertizează că șansele Eutelsat de a ajunge la același nivel cu Starlink în următorii cinci ani sunt limitate, în special din cauza lipsei de infrastructură LEO, a capacității de producție, a accesului la lansări și a terminalelor pentru utilizatori.
Cu toate acestea, Eutelsat ar putea avea succes în nișe precum securitatea, suveranitatea europeană sau clienții corporativi din spațiu, acolo unde controlul jurisdicțional este mai important decât capacitatea totală a constelației.
Poate Eutelsat înlocui Starlink în Europa?
Aceasta este speranța exprimată de liderii europeni. Președintele Emmanuel Macron a îndemnat recent la intensificarea investițiilor în spațiu, afirmând că „spațiul a devenit un indicator al puterii internaționale”.
La anunțarea investiției franceze, Eutelsat a subliniat că este „singurul operator european cu o rețea LEO complet funcțională” și că are un „rol strategic în modelul francez pentru apărare suverană și comunicații spațiale”.
Eutelsat a fost și menționată la începutul anului ca potențial înlocuitor pentru Starlink în Ucraina.
De ani de zile, Starlink oferă armatei ucrainene internet prin satelit pentru a sprijini efortul de război. În aprilie, Germania a furnizat Ucrainei 1.000 de terminale Eutelsat, dar acestea sunt mai degrabă o completare decât un înlocuitor al celor 50.000 de terminale Starlink deja prezente în țară.
Fosta CEO a Eutelsat, Eva Berneke, a recunoscut deschis că firma nu poate, încă, egala capacitatea Starlink.
„Dacă ar trebui să preluăm întreaga conectivitate pentru Ucraina și cetățenii ei, nu am putea face asta, să fim realiști”, declara ea în aprilie.
Berneke a fost înlocuită în mai de Jean-François Fallacher, fost executiv la Orange.
Diferențe tehnologice majore
Chiar dacă Eutelsat investește în sateliți LEO prin OneWeb, arhitectura tehnică a acestora este diferită față de cea a Starlink.
OneWeb folosește o arhitectură „bent-pipe”, considerată mai puțin performantă, și va avea nevoie de sateliți de generație a doua pentru a ține pasul.
În plus, Eutelsat operează și sateliți GEO (în orbită geostaționară), care acoperă suprafețe mai mari, dar sunt potriviți pentru cazuri de utilizare specifice, precum acoperirea regiunilor polare.
