Tensiunile recente dintre Statele Unite și Europa, alimentate de un caz controversat ce a implicat Curtea Penală Internațională de la Haga, au reaprins o dezbatere crucială pentru viitorul continentului: cât de dependentă este Europa de infrastructura digitală americană și ce riscuri implică această dependență? Danemarca pare să fi oferit un răspuns clar, printr-o decizie fără precedent.
O ruptură necesară
La finalul lunii trecute, administrațiile din Copenhaga și Aarhus — cele mai mari două regiuni ale Danemarcei — au anunțat oficial că vor renunța la utilizarea produselor Microsoft în instituțiile publice. Măsura vizează mii de angajați și o infrastructură IT extinsă, dominată de servicii precum Microsoft 365, Teams sau platforma de cloud Azure. Decizia vine într-un moment sensibil, în care Europa reevaluează gradul de control pe care marile companii americane îl exercită asupra serviciilor digitale esențiale.
Totul a fost catalizat de un episod îngrijorător: deconectarea procurorului-șef al Curții Penale Internaționale din sistemele digitale, la presiunea directă a administrației americane. Incidentul a demonstrat ceea ce experții semnalau de ani buni: infrastructura digitală operată de Big Tech-ul american poate deveni, oricând, un instrument politic.
În mod paradoxal, Microsoft încercase cu doar câteva săptămâni înainte să liniștească temerile europene, afirmând că temerile privind „deconectări politice” sunt nefondate. Realitatea a demonstrat însă contrariul. Europa se confruntă cu o vulnerabilitate structurală: dependența de servicii digitale care, prin legislația americană, pot fi suspendate sau restricționate fără consultare cu guvernele europene.
„Dacă relațiile cu SUA s-ar deteriora, Microsoft ar putea fi obligat să oprească accesul la serviciile sale. În acel moment, funcționarea noastră ar fi serios afectată”, a declarat un oficial din regiunea Copenhaga, într-un interviu acordat presei daneze. Este o constatare pragmatică, mai ales într-o țară care este printre cele mai digitalizate din lume — dar și printre cele mai dependente de Microsoft.
Reacțiile în Danemarca sunt amestecate. În timp ce decidenții politici din marile orașe promovează tranziția către o infrastructură digitală autonomă, unii oficiali din aparatul tehnic al statului rămân sceptici. Directorul IT al Regiunii Capitalei a afirmat că este „utopic” să credem că Danemarca poate renunța complet la Microsoft, nici măcar într-un interval de zece ani. Același director a recunoscut însă că dacă un astfel de plan ar fi fost demarat acum 15 ani, statul danez nu s-ar fi aflat în impasul actual — o mărturisire care evidențiază cât de periculos este amânarea deciziilor strategice.
Aceste divergențe de opinie nu sunt specifice doar Danemarcei. În multe țări europene, dorința de schimbare se lovește de rezistența inerțială a birocrației. Problema nu este doar tehnică, ci și culturală: ani la rând, Microsoft și alte companii americane au fost văzute ca soluții „standard”, ceea ce a creat o dependență profundă și greu de înlocuit fără eforturi serioase.
Ce presupune suveranitatea digitală?
Conceptul de suveranitate digitală a devenit tot mai prezent în discursul politic european, dar este adesea greșit înțeles. Nu este vorba despre izolarea tehnologică sau respingerea inovației din alte părți ale lumii. În schimb, este vorba despre capacitatea unui stat – sau a unui grup de state – de a controla infrastructura digitală esențială pentru funcționarea instituțiilor sale, fără a depinde de decizii luate în afara granițelor proprii.
În termeni practici, acest lucru înseamnă:
- adoptarea de soluții open-source și interoperabile;
- dezvoltarea unor servicii cloud suverane la nivel național sau european;
- formarea de specialiști IT în administrația publică;
- protejarea datelor prin reglementări clare și aplicabile;
- reducerea expunerii la platforme care pot fi închise unilateral de terți.
Europa în fața unei alegeri strategice
Uniunea Europeană a lansat în ultimii ani mai multe inițiative în direcția suveranității digitale, inclusiv programul GAIA-X – o alternativă europeană la serviciile cloud oferite de SUA sau China. Cu toate acestea, aplicarea acestor proiecte la scară largă a fost lentă, iar rezultatele sunt încă modeste. În lipsa unor acțiuni concrete și rapide, Europa riscă să rămână într-o poziție vulnerabilă.
Cazul Danemarcei ar putea marca un moment de cotitură. Prin asumarea publică a unei astfel de tranziții, autoritățile daneze nu doar că transmit un semnal politic clar, dar și deschid drumul pentru alte țări care analizează aceeași direcție. Este, poate, prima mișcare semnificativă dintr-un val european care abia începe să se contureze.
de digitalizare al administrației este încă redus, tocmai acest lucru ar putea reprezenta un avantaj competitiv: lipsa unei dependențe adânci permite o repoziționare strategică mai ușoară. România are ocazia de a construi de la început o infrastructură digitală publică mai sigură, mai flexibilă și mai adaptată contextului european actual.
Este nevoie, însă, de voință politică, de viziune și de investiții susținute. Fondurile europene disponibile prin programele de digitalizare pot fi direcționate către dezvoltarea unor soluții proprii sau regionale, colaborări cu institute de cercetare, start-up-uri locale și consorții universitare. De asemenea, trebuie încurajată adoptarea soluțiilor open-source în școli, spitale, primării și alte instituții publice – un pas esențial spre reducerea dependenței de soluțiile comerciale monopoliste.
