În ultimul deceniu, Uniunea Europeană a fost lider în reglementarea serviciilor online și a noilor tehnologii. În ultimele două mandate ale Comisiei Europene, au fost adoptate multe reglementări care au vizat toate sectoarele, însă companiile Big Tech au fost în centrul atenției.
Pe măsură ce UE încearcă să reglementeze cele mai mari companii tehnologice din lume, dezbaterile despre Actul Piețelor Digitale (DMA) și Actul Serviciilor Digitale (DSA) s-au extins dincolo de Europa.
DSA se concentrează pe controlul conținutului online, impunând transparență crescută în moderarea acestuia și responsabilizând platformele pentru difuzarea de conținut ilegal.
Pentru „platformele online foarte mari” (VLOP), DSA impune provocări complexe, cum ar fi abordarea riscurilor sistemice provenite din designul și regulile platformei, dar și din modul în care sunt utilizate serviciile.
Aceste riscuri trebuie gestionate simultan cu protejarea drepturilor fundamentale, precum libertatea de exprimare, și luând în considerare impactul asupra proceselor electorale și discursului civic.
Echilibrarea acestora este dificilă, iar rolul reglementatorilor și al societății civile rămâne neclar.
DMA se concentrează pe platformele „gardian” care controlează accesul altor afaceri pe piețele digitale, impunând un set de reguli care să asigure „contestabilitatea” și „corectitudinea” pentru afaceri digitale.
Împreună, DSA și DMA promit un ecosistem digital mai sigur, mai echitabil și mai deschis.
Ce s-a realizat din ce s-a promis?
Cu toate acestea, în 2024, întrebările importante rămân: cât de eficient au fost implementate aceste legi? Au adus beneficii reale utilizatorilor?
DMA a adus reguli clare privind corectitudinea, confidențialitatea și opțiunile utilizatorilor, dar aceste reguli au fost considerate un coșmar pentru monopolurile tehnologice.
Reglementările DMA au fost lansate într-o luptă acerbă între marile companii tehnologice din SUA și autoritățile europene, iar companii ca Meta și Apple au făcut față reglementărilor prin diverse strategii.
În ceea ce privește reglementarea platformelor, DSA a adoptat o abordare echilibrată, concentrându-se pe procesele platformelor și nu pe controlul speech-ului.
Totuși, temerile legate de potențialele abuzuri de reglementare și cenzură au devenit realitate în 2024, când ambiguitatea în privința riscurilor sistemice a creat noi probleme politizate de aplicare a legii.
