Diviziunea digitală va accentua și mai mult inegalitățile deja existente în societate, marginalizând persoanele vulnerabile, scriu Juliana Santos Wahlgren, director, și Susana Anastácio, senior communication officer la European Anti-Poverty Network (EAPN).
Imaginează-ți viața fără un telefon, un computer sau o conexiune la internet. Este greu de imaginat? Pentru mulți, aceasta nu este o scenă ipotetică, ci o realitate dură.
Într-o lume din ce în ce mai digitalizată, accesul la internet și dispozitive digitale a devenit o necesitate, nu un lux – iar această schimbare este profund legată de drepturile socio-economice.
Digitalizarea influențează aproape fiecare aspect al vieții noastre, de la educație și locuri de muncă la conexiuni sociale și accesarea serviciilor esențiale.
Resursele digitale nu sunt accesibile tuturor
În Europa, inegalitatea digitală reflectă semnificativ disparitățile socio-economice mai largi: multe familii trebuie să aleagă între a plăti pentru internetul necesar copiilor sau a pune mâncare pe masă.
Lipsa internetului și a dispozitivelor poate exclude oamenii de la numeroase oportunități și resurse: imaginează-ți să nu poți plăti facturi, participa la cursuri online sau aplica pentru un loc de muncă din lipsa unui computer sau a unei conexiuni stabile la internet.
Pentru milioane de europeni, aceasta este o luptă zilnică, transformând diviziunea digitală într-o problemă socială majoră care necesită o atenție urgentă.
Este digitalizarea indiferentă față de aspectele de clasă socială?
Accesul la internet și dispozitive digitale a devenit la fel de esențial ca dreptul la energie sau apă curată.
Fără aceste unelte, indivizii rămân adesea în urmă, neputând să interacționeze cu lumea din jur.
Această neglijare digitală reprezintă o formă modernă de discriminare care afectează disproporționat gospodăriile cu venituri mici.
Pentru persoanele fără acces digital, nu este vorba doar despre pierderea divertismentului sau a comodităților – ei pierd oportunități esențiale de educație, angajare și protecție socială.
Combătând neglijarea digitală, putem asigura accesul egal la drepturi, indiferent de venit sau locație.
Acest tip de sărăcie digitală afectează în mod special grupurile vulnerabile, cum ar fi mamele singure, oamenii fără adăpost, bătrânii și pe cei din zonele rurale, unde infrastructura digitală slabă amplifică problema, lăsând comunități întregi deconectate de la lumea digitală.
Abordarea acestei probleme necesită soluții care depășesc platformele digitale.
Conceptul „casei săracilor digitali” al Virginiei Eubanks subliniază riscurile presupunerii că tehnologia poate rezolva singură problemele sociale.
Sistemele de asistență bazate pe platforme digitale, deși aparent neutre, adesea împovărează disproporționat persoanele sărace.
Lipsa accesului digital perpetuează sărăcia
Trecerea la o societate fără numerar agravează excluderea financiară pentru cei care nu au acces la servicii bancare digitale.
Gestionarea finanțelor devine o provocare uriașă pentru cei fără acces la internet sau abilități digitale, facându-i vulnerabili la practici financiare abuzive și comisioane ridicate pentru servicii alternative.
Povara digitală afectează și progresul profesional: lipsa competențelor digitale îi lasă pe mulți captivi în locuri de muncă prost plătite și fără perspective de avansare.
În timp ce industriile se automatizează și se digitalizează, lucrătorii fără abilități digitale rămân în urmă.
De asemenea, programele de alfabetizare digitală sunt esențiale pentru a combate această diviziune, oferind oamenilor instrumentele necesare pentru a naviga eficient în această lume digitală.
În concluzie, abordarea neglijenței digitale necesită soluții cuprinzătoare, inclusiv politici care să asigure accesul egal la servicii și resurse, atât online, cât și offline, pentru a proteja demnitatea tuturor indivizilor.
