Pe măsură ce orașul Cuvântopolis se trezea la viață într-o dimineață însorită de vară, locuitorii săi erau cuprinși de o nerăbdare aparte. Astăzi nu era o zi obișnuită; astăzi avea să aibă loc marele concurs de povestit, un eveniment așteptat cu sufletul la gură de fiecare locuitor. În centrul atenției se afla anul acesta Kiki, o înțeleaptă recunoscută în tot orașul pentru abilitatea sa remarcabilă de a mânui cuvintele, o trăsătură moștenită dintr-o lungă linie de strămoși dedicați educației și cunoașterii.
Concursul se desfășura astfel: locuitorii din Cuvântopolis începeau propoziții pe care Kiki trebuia să le completeze, ghicind următorul cuvânt cu o precizie cât mai bună cu putință. Pentru a se pregăti, Kiki petrecuse multe ore în Marea Bibliotecă a Cuvântopolisului. Acolo, înconjurată de rafturi infinite de cărți, ea descoperise tiparele ascunse ale limbajului. Observase cum, după expresii precum “Într-un castel” urmau adesea cuvinte precum “se afla”, “trăia” sau “era”. La un moment dat, a realizat fascinată că această capacitate de a anticipa următorul cuvânt nu se baza doar pe cuvântul anterior, ci era un proces complex de completare a spațiilor libere, luând în considerare întreaga frază. Și, cu fiecare cuvânt adăugat frazei, aceasta se modifică și va fi folosită pentru a ghici următorul cuvânt. Pentru a-și îmbunătăți abilitatea, Kiki a adoptat o metodă specială de învățare: se antrena cu propoziții incomplete pe care le completa folosind secvențe corecte din textele existente. Această tehnică a ajutat-o să învețe mai rapid și să reducă erorile în predicțiile sale.
În ziua concursului, locuitorii din Cuvântopolis s-au adunat în piața centrală, nerăbdători să fie martorii abilităților lui Kiki. Primul participant, Miki, a pășit înainte și a început cu voce tremurândă: “Într-o pădure fermecată, se ascundea un…”. Kiki, cu mintea sa ascuțită și antrenată, a prezis rapid următorul cuvânt: “bătrân”. Apoi a continuat fără ezitare: “…care cunoștea toate secretele pădurii.” Miki a rămas fără cuvinte; Kiki ghicise nu doar următorul cuvânt, ci și întreaga continuare a propoziției. Această abilitate de a prezice mai multe cuvinte deodată a făcut-o pe Kiki să pară aproape magică în ochii celor din Cuvântopolis. Mulțimea a aclamat-o îndelung pe Kiki, impresionată de talentul ei remarcabil.
Următorul participant, Teo, a preluat povestea de la Miki, entuziasmat de provocare. Cu un zâmbet larg pe față, a spus: “Bătrânul avea o carte magică ce îi dezvăluia tainele pădurii doar celor cu inima curată. Într-o zi, în poiană a apărut un…” Kiki a închis ochii pentru o clipă, concentrându-se profund. Apoi, cu o voce calmă și sigură, a completat: “tânăr aventurier, dornic să afle misterele pădurii. Cartea magică a început să strălucească și i-a șoptit tânărului că drumul către adevărata înțelepciune este plin de încercări.”. Mulțimea a reacționat cu un murmur de admirație care a trecut ca o undă printre rânduri. Unii dintre spectatori aplaudau încet, captivați fiind de vraja creată de cuvintele lui Kiki. Copiii priveau cu ochii mari și plini de uimire, iar bătrânii dădeau din cap aprobator, recunoscând talentul extraordinar al tinerei vrăjitoare a cuvintelor. Atmosfera era electrizantă, plină de așteptare și emoție, toți fiind nerăbdători să vadă cum va continua povestea.
Pe măsură ce concursul avansa, Kiki se confrunta cu provocări din ce în ce mai dificile. Luca, un tânăr pasionat de natură și de studiul păsărilor, a început o propoziție cu o frază neobișnuită: “Bufnița înțeleaptă zbura peste lacul liniștit…” Kiki a ezitat o clipă, neavând un precedent clar pentru această frază. Cu toate acestea, bazându-se pe intuiția sa fină și pe întreaga atmosferă creată, a tras adânc aer în piept și a prezis: “cu aripile desfăcute în splendoare.” Mulțimea a izbucnit în aplauze când Luca a confirmat că exact aceasta era continuarea pe care o așteptase, spre deliciul și satisfacția lui Kiki.
Până la sfârșitul concursului, Kiki a demonstrat cu o acuratețe uimitoare capacitatea sa de a prezice cuvintele următoare. Cu toate acestea, a învățat că, deși putea prezice cu încredere multe fraze comune, limbajul avea întotdeauna surprize care necesitau creativitate și intuiție. Aceasta cerea o înțelegere profundă a țesăturii bogate a limbajului și a creativității pe care o inspiră.
Un aspect important al abilității lui Kiki, însă, era faptul că nu întotdeauna exista o singură cale de continuare a propozițiilor. Deși adesea putea prezice corect următorul cuvânt, existau momente în care mai multe continuări erau posibile, fiecare fiind la fel de plauzibilă. De exemplu, când cineva începea propoziția: “În grădina de trandafiri, un fluture albastru…” Kiki știa că ar putea continua cu “zburda vesel printre flori” sau “se odihnea pe o petală roșie”. Alegerea unui singur cuvânt era uneori un joc al aleatorului, reflectând natura complexă și variată a limbajului.
Această capacitate de a avea multiple opțiuni în povestirile lui Kiki sublinia frumusețea și imprevizibilitatea limbajului. Totuși, această diversitate de alegeri putea să-i creeze probleme atunci când se cerea ca răspunsul ei să fie consistent de-a lungul timpului, dacă propoziția care se cerea completată era repetată de mai multe ori.
Înțelegerea complexității și frumuseții limbajului a deschis calea către noi perspective și posibilități, demonstrând că fiecare cuvânt prezis era un pas înainte în arta povestitului. Dar este oare suficientă predicția următorului cuvânt pentru ca Kiki să poată dobândi înțelepciunea universală?
—
Dragi cititori, așa cum sunt convins că ați înțeles, Kiki este un model AI generativ, similar cu ChatGPT de la OpenAI, Gemini de la Google sau Claude de la Anthropic. Povestea lui Kiki ne ajută să înțelegem cum au fost antrenate aceste modele și cum sunt ele în stare să genereze texte coerente într-o conversație cu noi.
În cadrul procesului de antrenament al modelelor AI, tehnica denumită Teacher Forcing este utilizată pentru a accelera învățarea și a reduce erorile de predicție. Kiki se instruiește completând propoziții incomplete folosind secvențe corecte extrase din textele existente. Această metodă obligă modelul să învețe din exemplele corecte, ceea ce îmbunătățește rapiditatea și acuratețea învățării.
Kiki are capacitatea de a anticipa următorul cuvânt dintr-o propoziție, bazându-se pe tiparele lingvistice pe care le-a descoperit în textele anterioare. Acest proces, next-token prediction, exemplifică perfect modul în care modelele AI anticipează următorul token dintr-o secvență și reprezintă fundamentul oricărui model AI generativ. Prin asigurarea continuității și coerenței textului generat, modelele AI reușesc să mențină fluiditatea conversațiilor.
Abilitatea lui Kiki de a prezice secvențe întregi de cuvinte (multi-token prediction) evidențiază capacitatea modelelor AI de a genera mai multe tokenuri simultan. Aceasta înseamnă că modelul poate oferi continuări fluide și coerente ale frazelor, menținând sensul și fluența în conversație. Prin această tehnică, modelele AI reușesc să creeze texte mai lungi și mai complexe, care au sens și sunt ușor de înțeles.
Modelele generative AI prezintă o natură nondeterministică, ceea ce înseamnă că pot produce rezultate variate pentru aceleași date de intrare. Această caracteristică este benefică pentru generarea de texte creative și variate. Totuși, în medii productive unde consistența este esențială, această variabilitate poate deveni problematică. În astfel de cazuri, este crucial ca răspunsurile generate să fie constante pentru a asigura fiabilitatea și predictibilitatea în producție.
Am ales să închei povestea lui Kiki cu o întrebare care deschide un subiect controversat: Este predicția următorului token suficientă pentru ca un model să atingă AGI (Artificial General Intelligence), nivelul suprem de inteligență universală care ar putea depăși abilitățile umane și ne-ar face, în cele din urmă, nesemnificativi?
