Citeam zilele trecute o știre care, la prima vedere, mi s-a părut o glumă. Nu era. Informația cu pricina ne explica cum noul regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP 2022) urmează să intre în vigoare de la 1 septembrie, una dintre multele noutăți ale acestuia fiind și aceea că școlile pilot vor putea folosi doar catalogul electronic, fără cel clasic, dar acesta trebuie tipărit și arhivat, obligatoriu, la finalul anului.
Tot în presă, pe același subiect, citeam că IȘJ Mures a venit și cu o serie de precizări legate de modul în care fiecare școală aflată în programul pilot să tipărească și să ”lege” (ăsta era un termen de prin anii ’60) paginile pentru a asigura o securitate optimă.
Mai întâi am râs, ca la o glumă nu prea bună, apoi am plâns gândindu-mă că suntem în anul 2022, unul în care cam toată lumea vorbește despre digitalizare, despre Inteligența Artificială, despre tehnologia blockchain și modurile ingenioase în care este ea folosită, despre nevoia de modernizare a statului, despre cum să facem salturi pentru a ajunge din urmă țări unde cetățenia digitală este de multă vreme o realitate și unde întreaga interacțiune cu instituțiile statului – incluzând aici și școala – se face online.
Ei bine, pare că cei de la Ministerul Educației nu știu asta. Sau nu vor să știe, din moment ce în documentul care se vrea un fel de Biblie a învățământului preuniversitar apare ideea tâmpă a tipăririi catalogului școlar ELECTRONIC !!! Și nu, vă rog să nu îmi spuneți că este vorba despre bani. Fiindcă nu este! Ministerul Educației are prevăzute sume imense prin PNRR la capitolul ”digitalizare”. Așa că lipsa banilor pentru a achiziționa o soluție standard de notare electronică și apoi de îndosariere și păstrare în format electronic a acestor documente nu stă în picioare.
Ca un argument pentru cele de mai sus, merită să știți că există un proiect european de realizare a unui catalog electronic, semnat de Ministerul Educației încă din anul 2019, proiect care, atenție, nu a fost lansat în licitație nici până în acest moment. Asta în condițiile în care până la finalul acestui an proiectul ar fi trebuit implementat deja.
Așadar, unde suntem? Păi suntem fix în filmul acela cu dosarele online ”care se depun la etajul 2”. Iar mie asta îmi arată nivelul la care se află unii funcționari din ministerul de resort, conduși de ”prețiosul” domn Cîmpeanu.
Nu pot să le urez altceva decât: Tot înainte, tovarăși! Digitalizați, digitalizați, digitalizați, da’ nu uitați să tipăriți și să legați.
